Rodica Ojog-Brașoveanu – marea doamnă a literaturii polițiste românești

Rodica_Ojog-BraşoveanuSunt consumatoare de romane și seriale polițiste încă de mică, dar pentru mult timp am considerat că în România nu avem astfel de scriitori. Până acum vreo 4, 5 ani când o prietenă foarte bună mi-a recomandat-o pe Rodica Ojog-Brașoveanu, mai precis romanele din Ciclul Melania.

Melania este o bătrânică simpatică, aparent-naivă, dar genială, de 64 ani, aproape infractoare și cu un partener de nădejde – motanul Mirciulică, cu care se conversează și complotează frecvent. Am să povestesc pe larg într-o altă postare despre ea.  

Oricum, a fost o revelație pentru mine și m-am îndrăgostit pe loc, mai ales de umorul doamnei Rodica Ojog-Brașoveanu.

cocosatul

După ce am terminat această serie am descoperit ca a scris si alte romane polițiste, romane de spionaj, istorice și alte povestiri. Imi plac mult personajele ei, deloc schematice, cu o psihologie sofisticată, dar în același timp,  credibile – le recunoști în oamenii din jurul tău și te atașezi de ele. Și farmecul descrierilor de epocă, imaginile deosebit de plastice ale Bucureştiului de altădată.

Am văzut că Libertatea are o campanie nouă acum care aduce în fiecare miercuri, la chioșcurile de ziare, un alt roman al ‘Rodicuței’  și am decis că este cazul să îmi măresc colecția 🙂

Prima carte pe care am prins-o este Cocoșatul are alibi (1973). Un roman plin de suspans care începe cu câțiva polițiști, care erau într-un birt la o bere și descoperă, din întâmplare, o rețea de spărgători. Șeful rețelei este cocoșatul, dar este destul de complicat să îți dai seama care, pentru că sunt trei și toți frecventează aceeași clădire unde se află și sediul bandei. Apogeul este atins atunci când apare paranoia și cocoșatul are impresia că i s-a descoperit adevărata identitate, moment în care apar și crimele. (sursă poze: Nemira.ro)

Dacă nu ați citit nimic până acum, începeți cu Melania – vă va deschide apetitul spre romanele de gen.
Sper să vă placă la fel de mult cum îmi place mie 🙂

Anunțuri

Un gând despre &8222;Rodica Ojog-Brașoveanu – marea doamnă a literaturii polițiste românești&8221;

  1. Anca Iordachescu zice:

    Da, Rodica Ojog-Brașoveanu este pur și simplu strălucitoare. Și mie mi-a căzut prima dată în mână Dispariția statuii din parc și de-atunci am devorat cam ce am mai găsit de la ea. Nu am tot ce a scris, cred că mai îmi lipsește o carte din universul Melaniei, însă și mie mi-a plăcut umorul ei, agilitatea minții și stilul misterios…ce să mai, o autoare subestimată, aș zice.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s